Strategia economica a unei dezvoltari durabile impune in mod cert promovarea eficientei si utilizarea rationala a energiei la nivelul cladirilor, consumator major de energie la nivelul atat al Romaniei cat si al Tarilor Membre ale UE.
Lucrarea trece in revista aspectele legate de potentialul masiv de reducere al consumurilor energetice in fondul existent de cladiri, precum si cadrul legislativ si normativ elaborat in scopul desfasurarii unor actiuni de valorificare al acestui potential. Strategiile Romaniei pentru eficientizarea energetica a cladirilor urmaresc in linii mari modelul tarilor europene dezvoltate. Problemele majore legate de gasirea unor surse de finantare impun stabilirea de prioritati si planuri anuale de reabilitare si modernizare energetica a cladirilor avand indici mari de consum de energie.

1. ASPECTE GENERALE

Strategia economica a unei dezvoltari durabile impune in mod cert promovarea eficientei si utilizarea rationala a energiei la nivel national, plecand de la diagnosticul si definitivarea obiectivelor si masurilor necesare, inclusiv a cailor de punere in opera in cazul celor mai importante sectoare de consum final intre care cel al habitatului/locuintelor populatiei a ajuns sa ocupe si in Romania un loc primordial (al doilea dupa industrie din punctul de vedere al ponderii in consumul total final de energie).
Dupa criza energetica din 1973, toate tarile din Europa de Vest si in special tarile nordice, au trecut la efectuarea unor programe nationale de protectie termica, care au fost realizate în etape progresive. In cadrul acestor programe s-au aplicat diferite solutii de imbunatatire a gradului de protectie termica beneficiindu-se de facilitati fiscale precum: credite de stat cu dobanda mica, tarife diferentiate la energia termica, scutirea de impozite sau impozite diferentiate etc. Ca urmare a acestor politici, a fost incurajata perfectionarea unor tehnologii si folosirea de materiale de constructii performante, pentru realizarea elementelor exterioare de inchidere a cladirilor de locuit, asigurandu-se o crestere treptata a rezistentelor termice ale acestora.
Astfel, consumul specific de energie pentru incalzirea cladirilor a scazut continuu:

• in Germania s-a ajuns in 2001, fata de 1978, la o reducere a consumului de energie cu 65%
• in Italia s-a ajuns in 1994, fata de 1978, la o reducere a consumului de energie cu 40%
• in Austria s-a ajuns in 1997, fata de 1984, la o reducere a cconsumului de energie cu 55%
• in Franta s-a ajuns in 2001, fata de 1974, la o reducure a consumului de energie cu 60%
• in Suedia s-a ajuns în 1990, fata de 1976, la o reducere a consumului de energie cu 65%

In plus, analizele au indicat ca investitia unei sume in reabilitarea termica a cladirilor a condus la crearea de cca. noua ori mai multe locuri de munca (activitati directe si indirecte) decat in cazul investirii aceleiasi sume in cresterea capacitatilor de productie in sursele termice. Consumurile specifice de caldura si de apa calda de consum din Romania au valori aproximativ duble fata de cele din tarile Uniunii Europene; ca o consecinta directa si emisiile poluante sunt mai mari. Situatia particulara existenta în Romania reclama introducerea, printre prioritatile politicilor guvernamentale, a politicii de crestere a eficientei energetice la scara intregii societati.
In conditiile unui declin accentuat al resurselor interne de hidrocarburi si in perspectiva cresterii economice, devine evident faptul ca, daca pastram actualul mod de folosire a energiei, dependenta de importuri energetice se va accentua,agravand si mai mult deficitul balantei externe, fapt care va duce la cresterea datoriei externe.
Ponderea consumurilor energetice in bilantul energetic anual al unui apartament mediu construit in perioada 1970-1985:

 
Fig. 1. Structura consumurilor energetice pentru un apartament mediu construit intre 1970-1985

Se evidentiaza faptul ca din consumul anual de energie a unei cladiri indiferent de destinatia ei, energia termica pentru incalzire si preparare apa calda menajera reprezinta principalul consum anual de energie de cca 75%.
Pe ansamblul cladirilor de locuit, din Romania, eficienta utilizarii caldurii pentru incalzire, apa calda si prepararea hranei este de numai 43% din cantitatea de caldura furnizata de surse; pentru municipiul Bucuresti, aceasta este de 63%, dar tot inacceptabil de redusa.
Spre deosebire de România, din consumul final total de energie din UE, cladirile din sectoarele rezidential si tertiar ale Tarilor Membre consuma 40,7%, situandu-se pe primul loc, inaintea transporturilor si industriei. Aproximativ 10% din energia consumata in cladiri provine din surse de energie regenerabile (RES). Structura consumurilor energetice medii in cladirile din Satele Membre sunt evidentiate in figura 2. Se observa ca incalzirea spatiului este de departe cel mai mare consumator final de energie si in cladirile din tarile UE.

Fig. 2. Structura consumurilor energetice in sectoarele rezidential si tertiar din UE

Valorile foarte ridicate ale indicilor de consum de caldura pentru asigurarea confortului termic în spatiile locuite, atesta pe de o parte caracterul puternic disipativ al cladirilor existente dar si potentialul ridicat al solutiilor de modernizare energetica a cladirilor.
Activitatea de reabilitare si modernizare termica a cladirilor urmareste imbunatatirea performantelor de izolare termica a elementelor de constructie care delimiteaza de exterior spatiile interioare incalzite, precum si cresterea eficientei energetice a instalatiilor interioare de incalzire si de alimentare cu apa calda de consum. Prin aceasta actiune se urmareste reducerea consumului de energie pentru incalzire si preparare a apei calde de consum, scaderea costurilor efective pentru incalzire suportate de populatie si reducerea importului de combustibili, cresterea eficientei energetice in general, cu efecte in protectia mediului si a starii de sanatate a oamenilor, ca urmare a reducerii emisiilor poluante generate de producerea, transformarea, transportul si consumul de energie si nu in ultimul rand, degrevarea bugetelor de o mare parte a cheltuielilor actuale.

Masurile pentru reabilitarea termica a cladirilor de locuit constau in:
a. interventii la nivelul elementelor de constructie exterioare care alcatuiesc anvelopa cladirii prin (termoizolatii, modernizarea ferestrelor, etansari);
b. contorizarea utilitatilor la nivel de cladire;
c. gestionarea individuala a utilitatilor prin montarea in apartamente a repartitoarelor de costuri;
d. termoizolarea conductelor din subsoluri;
e. modernizarea echipamentelor de producere a utilitatilor termice (cazan de producere energie termica, boiler pentru prepararea apei calde menajere, corpuri de incalzire);
f. inlocuirea armaturilor defecte si modernizarea acestora.
Fiecare din aceste masuri, pe tipuri de cladiri - blocuri sau cladiri individuale, au ca efect economii de energie termica apreciabile, in raport cu valoarea investitiilor aferente.
Reabilitarea si modernizarea termica a cladirilor existente, precum si a sistemelor de alimentare cu caldura pentru incalzirea si prepararea apei calde menajere, va face ca sursele termice actuale sa nu mai necesite dezvoltari de capacitate, acestea fiind suficiente si pentru noi extinderi. Solutia de reabilitare sau modernizare a capacitatilor surselor existente va fi analizata comparativ cu solutia de abandonare a unora dintre acestea, in cazul în care realizarea unor surse noi cu echipamente moderne poate conduce la costuri de investitii mai reduse decat in cazul reabilitarii sau modernizarii celor existente.
Reabilitarea si modernizarea sistemelor de alimentare cu caldura, impreuna cu reabilitarea termica a cladirilor existente este o politica aplicata curent de Banca Mondiala si Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare, pornind de la programele deja aplicate in diferite tari. In plus, adoptarea acestor masuri va permite economisirea materialelor energetice nerecuperabile, reducerea costurilor de exploatare si de diminuare a emisiilor poluante.
Fondul existent de locuinte din Romania, executat in diferite etape, cu diferite solutii structurale si arhitecturale si cu grade diverse de protectie termica, va trebui in viitorul apropiat, sa constituie obiectul unei actiuni coordonate si extrem de necesare de reabilitare termotehnica si eventual de modernizare arhitecturala si functionala, in scopul ridicarii calitatii confortului interior, reducerii consumului de energie si atenuarii emisiilor poluante pentru mediul înconjurator.
In etapa actuala, de o mare importanta este organizarea unei ample actiuni de analizare si concluzionare asupra optiunilor tehnice dar si economice, inclusiv a celor de finantare, privind necesitatea ameliorarii pe termen scurt si mediu a calitatilor termice ale constructiilor existente (refacerea izolarii termice în mod corespunzator), respectiv a eficientei instalatiilor termice din cladiri de locuit de tip bloc si apartamente aflate in acestea. In acest sens, diagnosticul bine fundamentat al acestui important segment al fondului locativ din Romania, prezinta o importanta decisiva pentru evaluarea si stabilirea obiectivelor fezabile, masurilor si cailor de aplicare, atat pe baza experientei proprii (concretizata in studii de caz, aplicatii demonstrative, reglementari, norme si legi promovate in ultimii ani), dar si tinand seama de experienta mult mai avansata a tarilor UE care au obtinut rezultate notabile aplicand cu consecventa masuri tehnice asiguratorii, menite sa sprijine evolutia calitativa pe ansamblu a fondului propriu de cladiri.

2. SITUATIA FONDULUI CONSTRUIT DE CLADIRI

Fondul de locuinte existent in Romania conform recensamantului populatiei si locuintelor din 18 martie 2002 este de 4.846.572 cladiri (8.110.407 locuinte), din care in mediul urban 23,5% din cladiri ( 52,5% din locuinte). O locuinta medie (fictiva) are o suprafata locuibila de 37,5 m2 si este ocupata de 2,6 persoane.
Fata de anul 1992 numarul cladirilor a crescut cu 355 de mii pe total tara, trei patrimi din aceasta crestere regasindu-se in mediul rural. Numarul locuintelor a crescut cu 451,4 mii (adica o crestere medie pe tara de 5,9%, in municipii si orase cu 4,5% iar în comune cu 7,5%).
Ca forma de proprietate, din totalul fondului de locuinte, ponderea locuintelor proprietate privata reprezinta 97%, cresterea datorandu-se in primul rand vanzarii locuintelor din fondul locativ de stat, retrocedarii proprietatilor, precum si construirii de noi locuinte.
Majoritatea acestor locuinte sunt situate in cladiri cu vechimea cuprinsa intre 15 si 55 ani, caracterizate printr-un grad redus de izolare termica si o uzura avansata. Structura fondului de locuinte din Romania in functie de vechime este ilustrata în figura 3.

Fig. 3. Structura fondului de locuinte din Romania in functie de vechime
 
Ponderea cladirilor de locuit cu o singura locuinta (case individuale unifamiliale), depaseste deja in Romania 95% din totalul cladirilor de locuit. Blocurile de apartamente, reprezentand sub 1,8% din totalul cladirilor de locuit existente (80.632 blocuri), adapostesc insa cca 39% (2.984.577 apartamente) din numarul total de locuinte inventariat la nivelul anului 1992 in Romania.
Alimentarea cu caldura pentru incalzire spatiala, ventilare (aerisire) si prepararea apei calde de consum se asigura in cazul blocurilor de locuinte, intr-o proportie covarsitoare la ora actuala (cca 96%) in sistem centralizat (incalzire colectiva). In acest sens, in 61 de orase mari din Romania au fost create si extinse pe parcursul ultimilor 40 de ani, sisteme centralizate de alimentare cu caldura, avand ca sursa fie CET (termoficare urbana), fie o centrala termica (CT) de zona, cvartal sau pentru un ansamblu de blocuri de locuinte. 32 dintre aceste mari sisteme urbane de alimentare cu caldura sunt conectate la surse de producere a caldurii apartinand RENEL, restul fiind sisteme apartinand municipalitatilor locale si gestionate de intreprinderi (regii) specializate, subordonate administrativ primariilor.
In anul 1995, existau in cele 15 State Membre ale UE aproximativ 150 milioane de locuinte rezidentiale. Vechimea cladirilor este prezentata in figura 4.

Fig. 4. Structura fondului de locuinte din UE in functie de vechime
 
In medie, 56% din cladirile rezidentiale din UE sunt ocupate de catre proprietari, variind de la 40% in Germania la 80% in Spania. Din totalul de locuinte din UE-15, 66% sunt in case uni-familiale, cu un procent de 80% sau mai mult in Germania, Irlanda, Luxemburg si Marea Britanie.

3. POTENTIALUL DE EFICIENTIZARE ENERGETICA A CLADIRILOR DIN ROMANIA SI UE

Nivelul de performanta termotehnica si evolutia lui in timp la cladirile existente in Romania reiese din valorile rezistentelor termice normate pentru principalele elemente de constructie. Astfel, rezistentele termice normate utilizate in perioada 1950-1985 au avut un nivel scazut, conducand la un coeficient global de izolare termica de cca. 1,0 W/m3K.
O majorare a cerintelor de protectie termica din considerente de realizare a unor economii de energie si de combustil, sa obtinut abia in anul 1984, prin aparitia Decretului 256-84 si a normativului NP 15-84, care impuneau valori sensibil mai ridicate pentru rezistentele termice specifice ale diverselor elemente componente ale anvelopei cladirilor de locuit, diferentiate pentru zonele climatice. Cu aceste caracteristici s-au construit intre anii 1986 si 1990 cca. 12.963 (16,1 %) blocuri, pentru care necesarul de caldura a fost redus cu cca. 20 % (de la cca 1,0 W/m3K, la cca. 0,8 W/m3K).
Exigentele termotehnice au ramas totusi inferioare celor adoptate in unele tari europene avansate deoarece utilizarea celui mai eficient material termoizolant - polistirenul celular - era inca interzisa.
Aparitia, in anul 1989, a STAS 6472/3-89 a marcat un progres atat in ceea ce priveste valorile rezistentelor termice minime cerute, cat si prin impunerea unui mod de calcul mai riguros care sa includa efectul puntilor termice si sa evite riscul la condens. Dupa anul 1990, pana in anul 1992, s-a construit un numar relativ redus de cladiri de locuit de tip bloc
- cca. 651 (0,8 %), majoritatea cu sisteme de izolare termica conform prevederilor anterioare anului 1990. Incepand cu anul 1998, au intrat in vigoare noile normative termotehnice, care impun o crestere substantiala a exigentelor de izolare termica, atat pe criterii de imbunatatire a conditiilor de confort interior, cat si pe criterii de economisire a energiei consumate pentru incalzire. Ca urmare, coeficientul global de izolare termica normat este in jur de 0,55 W/m3K.
Pe baza analizelor si masuratorilor efectuate, expertii considera prioritara reabilitarea termica concertata pentru blocurile de locuinte existente in mediul urban, deoarece:

• numai pentru incalzirea si asigurarea apei calde menajere a blocurilor cuplate la sistemul urban de termoficare se atribuie 37-49% din consumul final total de energie al sectoru-lui populatiei din Romania.
• blocurile tipizate au o pondere de 72% din fondul de locuinte existente in mediul urban.
• circa 58% din blocurile existente (2,4 milioane apartamente) construite inainte de anul 1985, ar necesita in prezent interventii de reabilitare si modernizare termotehnica.

O comparatie recenta cu normativele tarilor din UE si cateva din tarile foste comuniste este prezentata in tabelul 1. Valorile mari ale coeficientilor de transfer termic U pentru pereti si acoperis corespunzand Germaniei si Spaniei se datoreaza includerii in calcul a suprafetelor vitrate si nu numai a celor opace.

Tabelul 1. Izolatii termice standardizate in Europa
 
Desi s-ar parea ca tara noastra a atins un nivel performant in reglementarile aflate in vigoare, la nivelul UE, se estimeaza ca, pana in anul 2010, exista pentru cladiri un potential de economisire a energiei pentru incalzire, apa calda, aer-conditionat sau iluminat de circa 22% din consumul prezent. Acest potential de economisire este definit ca reprezentand investitiile in tehnologie eficienta energetic avand o perioada de recuperare de cel mult 8 ani si permitand o rata de recuperare mare comparativ cu investitiile alternative, inclusiv cu investitiile în productia de energie. Dupa cum s-a aratat in Raportul asupra Progresului în Schimbarea Climatica din Europa, aceasta cifra s-a bazat pe ipoteza unei rate normale de modernizare si reabilitare pentru cladirile existente, o crestere anuala neta de 1,5% in stocul de cladiri, precum si o utilizare din ce in ce mai mare de noi tehnologii in cladiri.

4. CADRULUI LEGISLATIV SI NORMATIV DIN ROMANIA

In privinta reabilitarii cladirilor existente din tara noastra, actiunile pentru crearea unui cadru institutional si legislativ in vederea inventarierii si diagnosticarii termice a fondului construit, precum si asigurarii fondurilor necesare pentru diagnosticarea si realizarea lucrarilor de reabilitare termica s-a lasat mai mult asteptata. Printre cele mai recente eforturi pentru accelerarea actiunii de pregatire a unui cadru normativ si legislativ corespunzator pentru a face posibila declansarea actiunii de modernizare termo -energetica a fondului existent de locuinte amintim:

• Elaborarea Ordonantei Guvernului Romaniei nr.29/30.01 2000 (OG 29/2000), referitoare la reabilitarea termica:
  “Ordonanta privind reabilitarea termica a fondului construit existent si stimularea economisirii energiei termice”, in corelare cu alte acte legislative din domeniul energiei si constuctiilor. Aceasta Ordonanta instituie cadrul legal pentru reabilitarea si modernizarea termica a tuturor cladirilor existente si instalatiilor aferente acestora, cu scopul de a imbunatatii conditiile de igiena si confort termic si de a reduce pierderile de caldura, consumurile energetice, costurile de intretinere pentru incalzire si alimentare cu apa calda menajera si de reducere a emisiilor poluante generate de producerea, transportul si consumul de energie. Este vorba de cladirile din mediul urban si rural (locuinte, cladiri publice, cladiri de productie etc.) in cadrul carora se desfasoara activitati ce necesita asigurarea unui anumit grad de confort termic, potrivit reglementarilor tehnice in vigoare.
• Elaborarea Legii nr 199/13.11.2000 “Legea eficientei energetice”, avand ca scop crearea cadrului legal necesar pentru elaborarea si aplicarea unei politici nationale de utilizare eficienta a energiei, in conformitate cu prevederea tratatului Cartei Energiei, ale Protocolului Cartei Energiei privind eficienta energetica si aspectele legate de mediu si cu principiile care stau la baza dezvoltarii durabile, in cadrul careia se instituie obligatii si stimulente pentru producatorii si consumatorii de energie, in vederea utilizarii eficiente a acesteia.
• Elaborarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 199/2000 privind utilizarea eficienta a energiei, aprobate prin Hotararea Guvernului Romaniei nr 393/18.04.2002, in care se definesc programele de eficienta energetica, societatile comerciale de management si servicii energetice si se specifica stimulentele fiscale si financiare pentru activitati care duc la cresterea eficientei energetice.
• Promulgarea Legii nr. 325 din 27 mai 2002, pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.29/2000 privind reabilitarea termica a fondului construit existent si stimularea economisirii energiei termice.
• Adoptarea Ordonantei de Urgenta nr. 174 din 27 noiembrie 2002 privind instituirea masurilor speciale pentru reabilitarea termica a unor cladiri de locuit multietajate si a instalatiilor aferente, realizate dupa proiecte tip in perioada 1950-1985, amplasate in zone urbane dens populate si racordate la sistemele centralizate de furnizare a energiei termice, in contextul reducerii consumului energetic.

OG 29/2000 instituie, ca parte componenta a strategiei energetice a Romaniei, Programele nationale de reabilitare si modernizare termica a cladirilor, elaborate la propunerea ministerelor interesate, armonizate cu prevederile tratatelor internationale referitoare la eficienta energetica si la protectia mediului si dezvoltarea durabila, in cadrul carora, in urma intocmirii unor studii de fundamentare, a unor proiecte directoare si cataloage de detalii tip, se vor stabili tipurile de cladiri care urmeaza a fi reabilitate, prioritatile, volumul de lucrari posibil de realizat pe an, sursele de finantare etc. Vor fi elaborate si standarde nationale de eficienta energetica. Trebuie retinuta ideea ca programele de reabilitare termica vor trebui corelate cu cele pentru reducerea riscului seismic.

OG 29/2000 instituie obligativitatea intocmirii certificatului energetic al cladirii ca act oficial prin care se atesta performanta cladirii intr-un anumit moment (nivelul de izolare termica dar si randamentul instalatiei de incalzire, consumul de apa calda menajera etc.). Acest document probabil, in viitor, ca si in alte tari, va putea fi utilizat si la stabilirea valorii cladirii in relatiile de vanzare-cumparare si de asigurare, la diferentierea tarifelor pentru energie termica, a taxelor de mediu etc.
OG 29/2000 prevede si o serie de surse de finantare si de facilitati fiscale, precum :
- alocatii din bugetele locale;
- fonduri proprii ale proprietarilor cladirilor care se reabiliteaza;
- atragere de fonduri de la firme sau societati comerciale de management si servicii energetice, de la regiile de alimentare cu caldura si apa calda de consum pentru reabilitarea retelelor de distributie din subsolul cladirilor de locuit si pentru montarea de contoare;
- fonduri proprii ale agentilor economici care au in proprietate sau in administrare cladiri de interes public
Proprietarii persoane fizice si/sau juridice romane, care reabiliteaza sau modernizeaza termic cladirile de locuit aflate in proprietate, beneficiaza de: scutire de taxe la eliberarea certificatului energetic al cladirii si a autorizatiei de construire pentru lucrarile de reabilitare termica, precum si de scutire de impozit pe locuinta pe care o detin, pe perioada de rambursare a creditului obtinut pentru reabilitarea termica.

Reabilitarea termica a cladirilor cuprinde in principal urmatoarele etape de interventie :
a) Expertizarea energetica;
b) Auditul energetic;
c) Proiectarea lucrarilor de interventie pentru reabilitarea termica;
d) Executia lucrarilor de interventie pentru reabilitarea termica.

OUG 174 prevede ca fondurile necesare pentru finantarea cheltuielilor privind executarea lucrarilor pentru reabilitarea termica a cladirilor de locuit multietajate sa fie asigurate astfel:

• din credite si/sau alocatii de la bugetul de stat, care vor acoperi 85% din cheltuieli, din care 30% se constituie in subventie de la bugetul de stat si din fondul de reparatii al asociatiei de proprietari/locatari, care va acoperi 15% din cheltuieli, pentru locuintele proprietate a persoanelor fizice;
• din bugetul de stat, din bugetele locale sau din venituri proprii, din fondurile proprii ale agentilor economici, dupa caz, pentru locuintele si spatiile cu alta destinatie decat cea de locuinta, existente in proprietatea sau in administrarea acestora.

Drept consecinta a prevederilor cuprinse în OG 29/2000 au fost deja elaborate in cadrul INCERC, IPCT si UAUIM, un numar considerabil de reglementari, dintre care:

• Normativ de expertizare termica si energetica a cladirilor existente si al instalatiilor de incalzire si prepararea apei calde de consum aferente acestora, indicativ NP 048/2000;
• Normativ pentru elaborarea si acordarea certificatului energetic al cladirilor existente, Metodologie de elaborare si acordare a certificatului energetic al cladirilor existent, indicativ NP 049/2000;
• Normativ pentru realizarea auditului energetic al cladirilor existente si al instalatiilor de incalzire si preparare a apei calde de consum aferente acestora, indicativ NP 047/2000.
• Solutii cadru pentru reabilitarea si modernizarea instalatiilor de incalzire din cladiri de locuit, indicativ SC 006 /2001.
• Solutii cadru pentru reabilitarea termo -higro-energetice a anvelopei cladirilor de locuit existente, indicativ SC 007/2002.
• Normativ privind stabilirea performantelor termo -higro-energetice ale anvelopei cladirilor de locuit existente, in vederea reabilitarii si modernizarii lor termice, indicativ NP 060/2002.
• Metodologie privind atestare auditorilor energetici pentru cladiri , indicativ .MP 017–02

Dificultatile de alegere a solutiei de reabilitare termica sunt multiple si ele se datoreaza destinatiei diferite a cladirilor, numarului mare de solutii posibile, complexitatii problemelor luate in discutie, faptului ca in cazul blocurilor de locuinte actiunea de reabilitare si modernizare poate fi facuta numai pe ansamblul unui bloc, tronson sau scara, precum si incapacitatii statului de a investi in reabilitarea cladirilor existente, avand in vedere ca fondul de constructii care trebuiesc modernizare este mare si necesita investitii uriase.
Pornind de la dificultatile enumerate mai sus s-a propus o ierarhizare a masurilor si a solutiilor de reabilitare termica pornind in primul rand de la criteriul economic - respectiv costul reabilitarii, si anume de la simplu la complex: masuri “fara costuri” - ce actioneaza in special in administrarea si exploatarea cladirilor si a instalatiilor, masuri “cu costuri reduse” - care presupun o investitie redusa in reabilitarea anvelopei si a instalatiilor aferente, si masuri “complexe” - pachete de masuri de retehnologizare si modernizare ce necesita investitii mari.

5. POLITICA UE REFERITOARE LA EFICIENTA ENERGETICA IN SECTORUL CLADIRILOR

In Cartea Verde “Spre o strategie europeana privind siguranta alimentarii cu energie”- COM (2000) 769 din 29 nov.2000, Comisia UE a subliniat trei aspecte legate de necesitatea promovarii economisirii de energie:

• Securitatea alimentarii cu energie deoarece, daca nu se iau masuri, dependenta de import va atinge 70% în 2030, fata de 50% in prezent.
• Problemele de mediu sunt din ce in ce mai accentuate, 94% din productia de emisii de gaze are loc in procesele de generare si utilizare a energiei; acest lucru creza si dificultati in indeplinirea cerintelor Protocolului Kyoto
• UE are o influenta limitata asupra conditiilor de aprovizionare cu energie. De aceea, este esential sa se intervina pe partea necesarului de energie (DSM) prin promovarea economiilor de energie in sectoarele cladirilor si transporturilor.

Sectoarele cladirilor rezidentiale si tertiare (birouri, spatii comerciale, hoteluri, restaurante, scoli, spitale, sali de sport, piscine interioare, dar nu cladiri industriale) sunt cele mai mari consumatoare finale de energie, in special pentru incalzire, iluminat, aparatura electrocasnica si echipamente. Numeroase studii precum si experienta practica au aratat ca in aceste sectoare exista un mare potential de economisire de energie.
COM 88 final din 8 martie 2000: „Programul European pentru Schimbarea Climei” – include aspecte legate de economia de energie in sectorul cladirilor si posibile masuri care sa conduca la realizarea potentialului mare existent aici. Actiunile Comunitatii impun ca problemele legate de DSM energetic si economia de energie sa reprezinte un angajament si pentru Tarile Candidate, unde, in general, exista un potential foarte mare pentru economiile de energie in sectoarele rezidential si tertiar.
Constatand ca promovarea programelor pentru tehnologii noi nu a fost foarte eficienta pana acum si ca exista diferente considerabile intre nivelele de performanta energetica cerute de standardele actuale ale Statelor Membre, Parlamentul European si Consiliul UE au adoptat Directiva 2002/91/EC asupra Performantei Energetice a Cladirilor. Obiectivul principal al acestei Directive este de a promova imbunatatirea performantei energetice a cladirilor in cadrul UE, sub rezerva unei abordari integrate astfel incat numai masurile eficiente din punct de vedere economic sa fie implementate.
Data fiind durata de viata a cladirilor (intre 50 si 100 de ani), cel mai mare potential de imbunatatire a performantei energetice pe termen scurt si mediu se afla in stocul existent de cladiri. Directiva isi propune sa stabileasca un cadru care va conduce la o mai buna coordonare intre legislatiile Statelor Membre în acest domeniu. Directiva are in vedere urmatoarele patru obiective:

A) Stabilirea unui cadru general pentru o metodologie comuna de calcul a performantei energetice integrate a cladirilor.
B) Aplicarea unor standarde minime de performanta energetica pentru cladirile noi si anumite cladiri existente (de ex., mai mari de 1000 m2), atunci cand acestea sunt renovate.
C) Scheme de certificare pentru cladirile noi sau existente pe baza standardelor de mai sus si expunerea publica a certificatelor de performanta energetica precum si a temperaturilor interioare recomandate si a altor factori climatici relevanti in cladirile publice si cladirile frecventate de catre public. Certificatele trebuie sa nu fie mai vechi de 5 ani, sa includa recomandari privind imbunatatirea performantei energetice si sa fie diponibile atunci cand cladirile sunt vandute sau inchiriate.
D) Inspectii specifice si revizia cazanelor si a instalatiilor de incalzire/racire: inspectate regulat cazanele avand o putere nominala intre 10 si 100 kW; inspectate la interval de 2 ani cazanele avand o putere nominala de peste 100 kW; inspectarea intregii instalatii de incalzire in cazul in care cazanele sunt mai mari de 10 kW si mai vechi de 15 ani. Trebuie recomandate solutii alternative care ar putea reduce consumul de energie. Masuri similare trebuie luate si pentru sistemele de racire, mai ales in cazul cladirilor mari.
In Carta Verde (COM(2000)769 din 2000), Comisia re -afirma un obiectiv mai vechi: in fiecare an, sa se imbunatateasca intensitatea energetica a consumului final cu 1% mai mult decat ar fi fost altfel atins. Pentru sectorul cladirilor, acest obiectiv ar rezulta în economisirea a 55 Mtoe de energie, echivalent cu evitarea a 100 Mt/an emisii de CO2 sau aproximativ 20% din angajementul UE la Kyoto. Atingerea acestui obiectiv ar insemna deasemenea realizarea a 2/3 din potentialul de economisire disponibil in acest sector, permitand in acelasi timp fluctuatii de pret si posibile „efecte de reactie” (studii de prognoza au indicat un potential de reducere a emisiilor între 130 Mt/an si 160 Mt/an).

Studiile efectuate la nivelul Tarilor Membre ale UE, au indicat ca, pana in anul 2010, se poate economisi un procent de 22% din consumul prezent in cladiri pentru incalzire, apa calda, aer-conditionat sau iluminat. In acest sens, se precizeaza ca sunt necesare actiuni ferme pentru eficientizarea energetica a cladirilor sub diverse aspecte, precum cele legate de:

• Anvelopa cladirii - Pierderile medii de caldura in cladirile noi din UE sunt aproximativ jumatate din cele realizate in stocul de cladiri construite inainte de 1945 (55 W/m2 fata de 100 W/m2). Rezulta un potential de economisire de energie de cca. 50%.
• Cazane - In UE, exista 10 milioane de cazane mai vechi de 20 de ani. Inlocuirea lor ar conduce la o economie de 5% in energia utilizata pentru incalzire.
• Iluminat - S-ar putea economisi 30-50% prin utilizarea celor mai eficiente componente, a unor sisteme de control, prin integrarea luminii naturale si a altor tehnologii.
• Racire - Energia utilizata pentru conditionarea aerului se va dubla pana in 2020. Un procent de 25% s-ar putea economisi prin impunerea unor eficiente minime echipamentelor de conditionare a aerului.
• Generarea ecologica de energie - Un potential de economisire poate fi asociat cu o generarea locala de energie din surse regenerabile, o instalatiile de cogenerare a electricitatii si caldurii, o conectarea la retele urbane de incalzire/racire si o pompe de caldura.
• Proiectare bio-climatica - Necesarul de energie ar putea fi redus cu pana la 60% prin o proiectarea si sistemele solare active sau pasive, o utilizarea luminii naturale si o utilizarea racirii naturale.

Argumentele de mai sus subliniaza dimensiunea Comunitatii in eficienta energetica si justifica stabilirea de actiuni mai concrete la nivelul Comunitatii care sa completeze sau intareasca masurile nationale existente in acest domeniu. Trebuie deasemenea scos în evidenta ca o abordare a Comunitatii va crea o economie la scara pe piata interna pentru produse, componente si instalatii care vor imbunatati performanta energetica in cladiri. Mai mult, acolo unde imperfectiunea pietei face necesara interventia masurilor legislative precum certificarea obligatorie pentru promovarea eficientei energetice, o abordare la nivelul Comunitatii va oferi o garantie mai buna de joc corect pentru consumatori si industrie care, de ex. ocupa, inchiriaza, construiesc sau vand acele cladiri pe piata interna.

Aspecte europene privind 'Performanta energetica a cladirilor'

De ce a fost necesara elaborarea unei noi Directive ?

• Programele de promovare a tehnologiilor noi nu au avut impactul asteptat
• Existenta unor diferente considerabile intre nivelele de performanta standardizate in tarile europene
• Necesitatea unui cadru de referinta pentru consumatori si industrie pe piata interna

In acest sens, Directiva 2002/91/EC, privind performanta energetica a cladirilor creaza un cadru comun pentru promovarea imbunatatirii performantei energetice a cladirilor si face parte din cadrul initiativelor actuale ale Comunitatii Europene privind modificarile climatice (acordurile protocolului Kyoto) si securitatii alimentarii cu energie (Cartea Verde “Spre o strategie europeana privind siguranta alimentarii cu energie”).
Directiva vizeaza sectoarele rezidential si tertiar care acopera cea mai mare parte a fondului de cladiri din Uniunea Europeana:

 Alte documentele Uniunii Europene cu impact asupra eficientei energiei în cladiri:

• Directiva 2002/91/EC, privind performanta energetica a cladirilor
• Directiva 93/76/EEC ("SAVE") - pentru limitarea emisiilor de bioxid de carbon prin cresterea eficientei energetice
• Directiva 92/42/EEC - privind cerintele de eficienta pentru cazanele noi de apa calda
• Directiva 89/106/EEC - privind produsele utilizate in constructii
• COM (2000) 247 - Planul de actiuni pentru imbunatatirea eficientei energiei in Comunitatea Europeana

Reglementari 'armonizate' existente care pot fi utilizate la implementarea Directivei:

• izolatie termica - exista reglementare (bazata pe EN 832)
• incalzire si DH - exista reglementare (bazata pe EN 14335) pentru stocul de cladiri noi
• ventilare - exista reglementare (bazata pe EN 14335) pentru stocul de cladiri noi
• asezare si orientare - exista reglementare (bazata pe EN 832)
• utilizarea regenerabilelor - exista reglementare (bazata pe EN 14335) pentru stocul de cladiri noi

Procedura utilizata pentru calculul performantei energetice trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte:

 
Dupa publicarea Directivei au fost initiate numeroase actiuni - atat la nivel european cat si la nivel national in scopul implementarii cu succes a prevederilor acestui document.
Se asteapta ca noua Directiva privind performanta energetica a cladirilor sa conduca la armonizarea si omogenizarea cadrului legislativ european privind consumul de energie al cladirilor, cadru care în prezent difera intre statele membre. Este extrem de importanta examinarea situatiei legislative existente si - in concordanta cu cerintele noii Directive - sa fie definite caile de implementare, intr-un mod convergent si prin masuri eficiente din punct de vedere al costurilor.
Termenul limita pentru transpunerea la nivel national a prevederilor directivei este de maximum 36 luni (ianuarie 2006) de la intrarea acesteia in vigoare (04.01.2003).
Exista si o perioada suplimentara (pana în ianuarie 2009) in care statele membre vor trebui sa elaboreze sisteme de clasificare energetica si scheme de certificare pentru toate cladirile care fac obiectul Directivei, luand in calcul si intervalul de timp necesar pentru acreditarea si instruirea personalului implicat in evaluarea performantei energetice a cladirilor.

Intervalul de timp alocat pentru implementarea Directivei:

In implementarea Directivei, specialistii vor trebui sa analizeze cu prioritare solutiile care utilizeaza energia solara pasiva, care trebuie luata in considerare la planificarea, orientarea si pozitionarea locuintelor, cat si utilizarea sistemelor de control la instalatiile de incalzire. De asemenea, trebuie oferita prioritate utilizarii micro-CHP. Este necesara introducerea acestor concepte si in actiunile de diseminare.
Dat fiind ca standardele de eficienta energetica in sectorul cladiri constituie unul dintre cele mai eficiente cai de crestere a eficientei energiei in cele mai multe tari UE, aceasta Directiva poate fi considerata un punct de referinta pentru politica europeana in domeniul energiei.
Efectul acestei directive este dependent insa de modul de implementare in legislatia nationala, cu accent in primul rand pe solutiile de maximizare a beneficiilor.
In tarile membre, actualele coduri referitoare la cladiri au cerinte relativ scazute privind utilizarea eficienta a energiei si a surselor regenerabile, ceea ce conduce la mentinerea unor consumuri de energie ridicate. Deoarece cele mai multe locuinte sunt construite conform prezentelor standarde, utilizatorii sunt confruntati cu costuri inutile. Noile coduri referitoare la cladiri pot corecta aceste probleme, in beneficiul utilizatorilor, proiectantilor si mediului. In acest sens, actorii relevanti implicati in acest domeniu trebuie sa se constituie in factori activi pentru implementarea noii Directive.
Comisia Europeana va asista autoritatile si organizatiile statelor membre in actiunea de informare si diseminare a informatiilor referitoare la performanta energetica a cladirilor, prin 'campanii de informare' (co)finantate prin programele comunitare, care vor constitui un sprijin in actiunea de sensibilizare si mobilizare a specialistilor, autoritatilor si populatiei.
Noul program "Energie inteligenta pentru Europa" este un instrument care va sustine accelerarea implementarii Directivei privind Performanta Energetica a Cladirilor" prin proiecte la nivel european. Este necesara o abordare dinamica prin adoptarea si anticiparea noilor cerinte tehnologice si netehnologice.
Directiva reprezinta un instrument nu numai pentru statele membre UE, dar si pentru statele in curs de aderare.
Prevederile Directivei sunt aplicabile si state candidate care vor adera la UE in 2004. Este necesar ca tarile candidate sa fie implicate substantial in toate actiunile premergatoare prin participarea in actiuni, proiecte si instrumente derulate la nivel european.
In cadrul negocierilor privind Capitolul 14 - Energie, Romania s-a angajat sa transpune si sa aplice prevederile legislatiei comunitare in domeniul energiei, inclusiv cea referitoare la eficienta energetica in cladiri.

6. CONCLUZII

Fondul existent de locuinte din Romania, executat in diferite etape, cu diferite solutii structurale si arhitecturale si cu grade diverse de protectie termica, va trebui in viitorul apropiat, sa constituie obiectul unei actiuni coordonate si extrem de necesare de reabilitare termotehnica si eventual de modernizare arhitecturala si functionala, in scopul ridicarii calitatii confortului interior, reducerii consumului de energie si atenuarii emisiilor poluante pentru mediul inconjurator.
Desfasurarea esalonata a operatiunii propriu-zise de reabilitare si modernizare termica si energetica a cladirilor existente presupune un important efort tehnic, tehnologic, organizatoric si financiar. In prezent populatia proprietara a majoritatii locuintelor si statul (atat ca proprietar cat si ca institutie), sunt cei doi factori interesati in declansarea unei actiuni de modernizare a blocurilor de locuinte. Cateva din problemele majore intalnite in implementarea eficientizarii energetice a cladirilor sunt urmatoarele:

• Investitia pentru amelioarea protectiei termice nu este considerata in prezent o investitie rentabila, data fiind valoarea sa mare si durata ei de recuperarea lunga.
• Veniturile si rezervele majoritatii populatiei ca si posibilitatile financiare ale statului, sunt foarte reduse.
• In cazul blocurilor de locuinte, actiunea de modernizare nu poate fi facuta pe apartament, ci numai pe ansamblul unui bloc, tronson, scara. Locuirea in bloc se caracterizeaza in prezent prin diversitatea veniturilor locatarilor - cel putin 50 % nu au capacitate de a investi.
• Statul, confruntat in prezent cu o mare varietate de probleme care trebuie rezolvate, nu are capacitatea de a investi in constructii, mai ales ca fondul de locuinte care trebuie modernizate este mare si necesita fonduri uriase.
• Ar fi fezabila realizarea in capitalele de judet a unor cladiri demonstrative care sa-i lamureasca pe cei interesati asupra problemelor tehnice, costurilor reale ale investitiei, precum si a economiilor reale in exploatare.

Realizarea acestor cladiri ar trebui sa se faca cu o contributie majoritara a statului si ar avea rol stimulativ. Modelul tarilor europene dezvoltate catre care ne indreptam adesea privirea ne arata ca eforturile care se fac pretutindeni pentru realizarea unor cladiri cu consumuri energetice scazute, reducandu-se prin aceasta si emisiile poluante cu efect atat de grav asupra schimbarilor climatice la scara planetara, au condus, in scurt timp, la progrese importante in domeniul materialelor de constructie eficiente si a tehnologiilor de constructie performante. Materialele, produsele si tehnologiile performante au patruns si pe piata romaneasca prin diverse firme, unele de prestigiu international. Ramane sa fie cunoscute si aplicate cu pricepere. In plus, este absolut necesar ca, în cel mai scurt timp, lucrarile de imbunatatire a protectiei termice sa se realizeze conform prevederilor cuprinse de reglementarile aflate in vigoare.
Legislatia si normativele adoptate recent in Romania in privinta reducerii consumurilor de energie în cladirile noi dar si in stocul de cladiri existente este in concordanta cu politica dusa de UE in acest domeniu, problemele majore ramanand cele legate de finantarea investitiilor necesare pentru desfasurarea actiunilor ce se impun.

BIBLIOGRAFIE

• Ordonanta guvernamentala nr. 29 din 31.01.2000 privind reabilitarea termica a fondului construit existent si stimularea economisirii energiei termice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr 41/31.01.2000.
• Legea nr 199/13.11.2000 “Legea eficientei energetice”, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr 577/17.11.2000
• Norme metodologice pentru aplicarea Legii 199/2000 privind utilizarea eficienta a energiei, aprobate prin Hotararea Guvernului Romaniei nr 393/18.04.2002, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei nr 292/30.04.2002
• Legea nr. 325 din 27 mai 2002, pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.29/2000 privind reabilitarea termica a fondului construit existent si stimularea economisirii energiei termice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr 422/18.06.2002
• Ordonanta de Urgenta nr. 174 din 27 noiembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr 890/9.12.2002.
• Legea nr 211/16 mai 2003 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta nr.174/2002 privind instituirea masurilor speciale pentru reabilitarea termica a unor cladiri multietajate (publicata în Monitorul Oficial nr. 351 din 22 mai 2003).
• Ordinul nr. 550 din 9.04.2003 pentru aprobarea Reglementarii tehnice “Indrumator pentru atestarea auditorilor energetici pentru cladiri si instalatii aferente.” (publicata in Monitorul Oficial nr. 278 din 21.04 2003).
• NP 048 Normativ pentru expertizarea termica si energetica a cladirilor existente si a instalatiilor de incalzire si preparare a apei calde de consum aferente acestora (Buletinul Constructiilor nr. 4-2001).
• NP 049 Normativ pentru elaborarea si acordarea certificatului energetic al cladirilor existente (Buletinul Constructiilor nr. 5-2001).
• NP 047 Normativ pentru realizarea auditului energetic al cladirilor existente si al instalatiilor de incalzire si preparare a apei calde de consum aferente acestora (Buletinul Constructiilor nr. 5-2001).
• SC 007 - 02 Solutii cadru pentru reabilitarea termo -higro-energetice a anvelopei cladirilor de locuit existente (publicat in brosura IPCT noiembrie 2002, in curs de publicare in Buletinul Constructiilor)
• SC 006 - 01 Solutii cadru pentru reabilitarea si modernizarea instalatiilor de incalzire din cladiri de locuit.
• MP 017–02 Metodologie privind atestare auditorilor energetici pentru cladiri (Buletinul Constructiilor nr. 14-2002, ord. MLPTL nr. 1850-11.11.2002)
• GT 036-02 Ghid pentru efectuarea expertizei termice si energetice a cladirilor de locuit existente si a instalatiilor de incalzire si preparare a apei calde de consum aferente acestora (Buletinul Constructiilor nr. 3-2003).
• MP 024-02 Metodologie privind efectuarea auditului energetic al cladirilor existente si a instalatiilor de incalzire si preparare a apei calde de consum aferente acestora (Buletinul Constructiilor nr. 10-11/2002).
• GT 037-02 Ghid pentru elaborarea si acordarea certificatului energetic al cladirilor existente (Buletinul Constructiilor nr. 2-2003).
• NP 060 – 02 Normativ privind stabilirea performantelor termo -higro-energetice ale anvelopei cladirilor de locuit existente, in vederea reabilitarii si modernizarii lor termice (publicat in brosura IPCT - ianuarie 2003, in curs depublicare in Buletinul Constructiilor)
• GT 032-01 Ghid privind proceduri de efectuare a masurarilor necesare expertizarii termoenergetice a constructiilor si instalatiilor aferente (Buletinul Constructiilor nr. 3-2002, ord. MLPTL nr. 1628/02.11.2001)
• MP 013-01 Metodologie privind stabilirea ordinii de prioritate a masurilor de reabilitare termica a cladirilor si instalatiilor aferente (Buletinul Constructiilor nr. 5-2002)
• EN 832
• EN 14335
• Directiva 93/76/EEC ("SAVE") - pentru limitarea emisiilor de bioxid de carbon prin cresterea eficientei energetice
• Directiva 92/42/EEC - privind cerintele de eficienta pentru cazanele noi de apa calda
• Directiva 89/106/EEC - privind produsele utilizate in constructii
• Directiva 2002/91/EC - Directiva Parlamentului European si a Consiliului UE asupra performantei energetice a cladirilor, 2001/0098 (COD), Brussels, 16 Decembrie 2002
• COM (2000) 247 - Planul de actiuni pentru imbunatatirea eficientei energiei in Comunitatea Europeana